Viaţa, între Iri şi Moni

Eu chiar că nu înţeleg de ce sînt românii cei mai nefericiţi locuitori ai planetei. Cînd avem o ţară atît de veselă! Cînd viaţa, politica, toate-s la noi atît de spumoase! Ia priviţi numai la teveuri o zi-două. Ce avem? Că e liber dăscălaşul care s-a dedulcit la eleve adolescente; că CTP-ul cîntă la tărtăcuţă; că Zăvoranca şi-a sfinţit limuzina pîngărită de vrăjitoare; că Zina e la azil; că a behăit iar ceva Lăzăroiu, brusc trezit din mahmureală.
Şi în sfîrşit, în sfîrşit, că Iri pohteşte la primăria Capitalei! Pentru că are muniţie în tunuri. Mişto sau ce? Acuma, eu nu cred că greşeşte Columbeanul. Electoratul nostru e cam voyeurist. Şi-i place bîrfa, mamă-mamă.  Aşa că ar fi dispus să pună ştampila pe un bărbătuş cam fanat, dar bogat, expert în baruri, jacuzzi şi fuste fragede, cu trecut mocirlos, personaj de emisiuni scandaloase şi erou de balade.
Ce vor face, în faţa acestei noi ameninţări, pedeleii? Dacă nu merge cu Nuţi, care nu ar trece de 5 la sută, oricîte poze kinky şi-ar face, ce-aţi zice de Moni? E liberă, e mişto, vorba fostului, are craci lungi, nu e deşteaptă, dar stă bine la alte capitole… Şi are informaţii nasoale despre contracandidat! Plus că şi-a băgat nasul şi prin politică, doar a fost consiliera prezidenţiabilului Nati Meir. Am avea o campanie tare veselă! Exact pe placul electorului care salivează abundent la tabloide… de Adrian Teacă