Gândiţi-vă la o discuţie aprinsă între nişte prieteni de pahar, într-o bombă de cartier. Imaginaţi-vă ce-şi spun mesenii, după mai multe deţuri de tărie. Cum înjură, ce bîrfesc, limbajul lor slobod. Ei, şi-acum transpuneţi această scenă, multiplicată de mii de ori, în media electronică. Mai exact, în comentariile de pe site-uri.
Eu am uneori curiozitatea morbidă să citesc ce comentează unii la diverse articole. Nu sunt un pudibond, dar uneori mi se face greaţă şi mă cuprinde o jenă teribilă. Găseşti acolo chiar şi vulgarităţile pe care le vezi adesea pe pereţii budelor publice. Iar cei mai harnici, de departe, sunt postacii de partid. Asta-i o specie recent apărută, una jegoasă, se spune chiar că respectivii sunt stipendiaţi să înjure şi să murdărească, la adăpostul anonimatului.
Venerabilul istoric Zoe Petre e pentru ipochimeni “vaca asta bătrînă”, Beţivescu e, ştiţi cine, la fel Pitiboc, Tonta sau Porumbacu. Mişcarea poponară… nu vă mai traduc, şi nici Borfeta de la Cameră, CTP= Căcănău, Tută, Pramatie, sau Blonda cu curul mare. Nu îndrăznesc să vă citez cele mai demente şi mai murdare expresii. Netul pare să înghită orice zoaie.
Întrebarea e, de ce le acceptă ziarele şi site-urile de ştiri (nu vorbesc aici de blogurile personale), de ce nu cenzurează lăturile acestor jeguri? Simplu, oricât de cinic ar părea: pentru că le aduc trafic. Postacii vor fi, o să vedeţi, un personaj de bază în campaniile electorale de la anul. O să citim în 2012… ce n-a văzut nici mahalaua lui Caragiale. de Adrian Teacă
Vremea postacilor
Știri asemănatoare
Ultimă oră
